Scriu asta cu câteva zile înainte de termenul de naștere. (Sau poate deja am născut până citești asta, dacă mă urmărești pe Instagram, știi sigur! 
)
În liniștea asta de dinainte, un fel de respiro înainte de marea schimbare, mi-au venit gânduri pe care vreau să ți le împărtășesc. Trăiesc din plin un nou început, iar asta m-a dus cu gândul la alt nou început din viața mea: antreprenoriatul.
Ambele momente au ceva în comun: intri în ele cu toată bunăvoința și zero certitudine. Înveți din mers, faci greșeli pe care nu le vedeai că vin și ajungi, la un moment dat, să realizezi că tocmai asta a fost procesul.
Din locul ăsta, al unui nou început, am stat să mă gândesc ce mi-ar fi prins bine să știu la începutul drumului antreprenorial. Nu sfaturi tehnice, pe alea le-ai găsi oricând și oriunde. Lucrurile mai profunde, cele pe care le înveți doar trăindu-le.
Cuprins
- Vei fi copleșit(ă) de informație. Și asta nu e o problemă de concentrare
- Haosul de la început nu e un semn că nu ești pentru asta
- Te vei compara. Și asta te va costa mai mult decât orice greșeală de strategie
- A vinde nu înseamnă a convinge pe cineva de ceva ce nu vrea
- Vei schimba direcția. Și asta e maturitate, nu eșec
- Odihna e parte din muncă, nu pauză de la ea
- Businessul te construiește pe tine, nu doar invers
Vei fi copleșit(ă) de informație. Și asta nu e o problemă de concentrare
La început, una dintre cele mai intense senzații nu e, așa cum poate îți imaginezi, lipsa de informație. Eu cred că e mai degrabă abundența ei.
Cursuri, podcasturi, conturi de Instagram care îți spun ce să faci, cum să vinzi, cum să lansezi, pe ce platformă să fii, ce strategie să urmezi. Fiecare resursă pare urgentă, fiecare sfat pare că e exact ce îți lipsea. Și ajungi să știi enorm, fără să știi cu ce să începi.
Mi-ar fi plăcut să știu mai devreme că asta nu e o problemă de concentrare sau de disciplină. E o problemă de cadru.
Când nu ai un cadru clar, totul pare la fel de important. Și când totul e la fel de important, nu știi pe ce să pui focusul. Și când nu știi pe ce să pui focusul, ori faci de toate pe jumătate, ori te blochezi complet.
Soluția nici măcar nu e să consumi mai puțin. Eu cred că valoros este să ai suficient de clar ce construiești acum, în etapa în care ești, ca să poți spune: asta e relevant pentru mine acum, asta nu. Informația devine utilă abia când ai un context în care s-o plasezi.
Deci dacă ești la început și simți că toată lumea știe ceva ce tu nu știi încă: nu e adevărat. E doar că nu ai văzut încă ordinea în care se construiesc lucrurile. Și ordinea schimbă totul.
Haosul de la început nu e un semn că nu ești pentru asta
Când am început, credeam că:
- cei care știu ce fac nu se simt copleșiți
- claritatea vine de la sine dacă ești suficient de talentat sau de pregătit
- haosul din cap e un indicator că poate nu e pentru tine.
Greșeam. Haosul de la început e normal. E parte din proces, nu un semn că ai ales greșit. Fiecare antreprenor pe care îl admir a trecut prin perioada aia în care nu știa exact ce face, de ce, pentru cine și cum. Și a continuat.
Ceea ce face diferența nu e că unii nu se simt copleșiți. E că unii continuă și când se simt copleșiți și nu rămân într-un anume blocaj.
Îmi aduc aminte de asta acum, în primele zile de maternitate, pentru că simt același haos de început. Și știu deja, din experiența antreprenoriatului, că haosul ăsta trece. Că se sedimentează și că la un moment dat găsești ritmul, chiar dacă nu îl vedeai la început.
Te vei compara. Și asta te va costa mai mult decât orice greșeală de strategie
Comparația a fost, probabil, cel mai mare dușman al primilor mei ani.
Nu competiția, nu piața, nu lipsa de clienți. Comparația cu alții care păreau că o duc mai bine, că fac ceea ce iubesc și știu mai clar ce să ofere, că lansează mai des cu mult curaj, că vând mai ușor din energia de preaplin.
Ce nu vedeam atunci era că mă uitam la versiunile lor de afișaj, nu la ce era în spate. Că fiecare era la etapa lui, cu resursele lui, cu contextul lui. Și că energia pe care o investeam în comparație era energie luată direct din construcție.
Mi-ar fi plăcut să știu mai devreme că singurul benchmark care contează e tu față de tine acum câteva luni. Ești mai clar? Mai structurat? Mai aliniat? Acela e progresul. Restul e zgomot.
A vinde nu înseamnă a convinge pe cineva de ceva ce nu vrea
Am stat mult timp cu o credință inconștientă că vânzarea e o formă de manipulare. Că dacă prezinți ceva prea bine, îl faci pe om să cumpere ceva ce poate nu are nevoie. Că dacă insistai, deranjezi. Că dacă ceri bani pentru ce știi să faci, exagerezi. Credința asta limitativă m-a costat mult.
Ce am înțeles în timp (iar asta s-a întâmplat mai ales datorită lui Vlad, care are o filozofie despre vânzări super faină) e că dacă ai ceva care rezolvă o problemă pentru cineva care o simte, a nu vorbi despre asta e de fapt o lipsă de generozitate. Îi privezi de o soluție pe care ar fi vrut să o știe că există.
Vânzarea nu e despre a convinge pe cineva de ceva ce nu vrea. E despre a face vizibil ceva ce poate ajuta, pentru oamenii care au nevoie de asta. Schimbarea asta de perspectivă a schimbat felul în care mă raportez la tot ce înseamnă comunicare și ofertă.
Vei schimba direcția. Și asta e maturitate, nu eșec
Am pornit cu o agenție de recrutare. Am ajuns să lucrez pe product development și business online. Între timp am trecut prin mai multe zone, mai multe formate, mai multe idei testate și lăsate în urmă.
La un moment dat, simțeam că fiecare schimbare de direcție e un eșec. Că ar fi trebuit să știu de la bun început ce vreau. Că dacă schimbi, înseamnă că n-ai știut, și că n-ai știut înseamnă că n-ai fost suficient de pregătit.
Acum văd altfel.
Fiecare pivotare a venit din ceva învățat, nu din ceva pierdut. Am schimbat direcția fiindcă știam mai mult decât știam înainte. Fiindcă înțelegeam mai bine ce mi se potrivește și ce nu. Fiindcă avusesem suficient feedback ca să pot lua o decizie mai bună.
Schimbarea direcției, când vine din claritate și nu din frică, e una dintre cele mai curajoase decizii antreprenoriale. Mi-ar fi plăcut să știu asta mai devreme.
Odihna e parte din muncă, nu pauză de la ea
Primii ani au venit cu credința că dacă nu muncești, nu avansezi. Că pauzele sunt pierdere de timp și că productivitatea se măsoară în ore.
Antreprenoriatul te consumă din resurse finite (energie mentală, emoțională, creativă.) și dacă nu le refaci, la un moment dat nu mai ai din ce da. Nu mai ai idei bune, nu mai ai claritate, nu mai ai energie pentru decizii importante.
Odihna nu e recompensă pentru munca depusă. E condiție pentru munca bună. Și poate nu e întâmplător că realizarea asta a venit mai clar odată cu sarcina, când corpul meu mi-a spus direct că nu negociază. Că are nevoie de ce are nevoie, indiferent de lista mea de to-do.
Businessul te construiește pe tine, nu doar invers
Am intrat în antreprenoriat crezând că eu voi construi un business. Am descoperit că e un proces bidirecțional.
Businessul scoate la suprafață toate fricile, limitele, convingerile care te țin pe loc, dar și resursele pe care nu știai că le ai. Te pune în situații care îți cer să crești, să decizi, să te cunoști mai bine.
Nu e o cale ușoară, dar e una dintre cele mai clare oglinzi pe care le-am găsit. Dacă intri în antreprenoriat doar pentru a construi ceva, e bine. Dacă intri și pregătit să fii construit de el, e și mai bine.
***
Scriu asta din mijlocul unui alt nou început și îmi dau seama că lecțiile astea nu se aplică doar la antreprenoriat. Se aplică la orice moment în care intri în ceva necunoscut cu intenție bună și zero certitudine.
Maternitate, antreprenoriat, orice schimbare mare de viață.. toate cer același lucru: să continui și când nu știi exact cum, să fii curios mai mult decât speriat și să ai suficientă încredere cât să faci pasul următor, chiar dacă nu îl vezi complet.
Dacă ești la început acum, în antreprenoriat, într-un nou proiect, într-o tranziție mare, vreau să știi că haosul pe care îl simți nu e un semn că ai ales greșit. E un semn că ești în mijlocul construcției. Și construcția, prin natura ei, e zgomotoasă la început.
Dacă vrei să citești mai mult despre cum arată antreprenoriatul în etapele lui de creștere, am scris și despre asta:
10 lucruri pe care le-am învățat în primii 5 ani de antreprenoriat
Cum te ții de business când devii mamă, fără vinovăție constantă
Business online sau freelancing? Diferențe pe care puțini le înțeleg