La un moment dat, credeam că am my dream job, dar de fapt nu știam ce înseamnă my dream life. Aveam stabilitate, aveam validare externă, aveam un traseu profesional care, din exterior, arăta „corect”. Eram în punctul în care mulți oameni își doresc să ajungă. Și totuși, în interior, apărea tot mai des o senzație greu de explicat că, deși bifam lucrurile „bune”, nu mă simțeam cu adevărat aliniată cu viața mea.
În 2020, în pandemie, poate în cel mai greu an al meu, dar și cel mai benefic mie, a decis să fac trecerea de la angajat la antreprenor și nu doar atât, să mă și mut din București în Arad.
Așa a început, de fapt, tranziția de la angajat la antreprenor, care în cazul meu, nu s-a întâmplat instant. Deși pe hârtie poate a fost instant prin deschiderea unei firme, în mintea mea a durat vreo 3 ani de fapt să mă simt antreprenor.
În cele ce urmează o să îți povestesc despre această călătorie și o să îți spun și 9 idei care sa te ajute în tranziția de la angajat la antreprenor.
Cuprins
- De ce am ales să îmi dau demisia
- Ce nu știam atunci despre antreprenoriat
- Cum am făcut efectiv tranziția de la angajat la antreprenor
- 9 idei care m-au ajutat în antreprenoriat, care să-ți facă trecerea de la angajat la antreprenor mai ușoară
- Ce aș face diferit dacă aș lua-o de la capăt
De ce am ales să îmi dau demisia
Ajunsesem într-o poziție la care doar visam în trecut. Era genul de rol pentru care muncisem și în care vedeam, teoretic, mult potențial de creștere. Următorii ani îi vedeam clar în fața ochilor. Doar că viața nu se întâmplă doar pe plan profesional.
În pandemie, în 2020, am rămas ”blocată” în Arad, la cel care între timp mi-a devenit și soț. Ne mutasem să lucrăm online, dar spre vară când au început să se deblocheze lucrurile, am primit un telefon de la managera mea: De săptămâna viitoare ne întoarcem la birouri 2 zile pe săptămână.
Am simțit cum îmi fuge tot pământul de sub picioare pentru că mie începea să îmi placă să locuiesc în Arad și voiam să rămân aici cel puțin câteva luni ca să văd cum mă acomodez.
Nu aș putea totuși să lucrez de acasă sau de la biroul din Arad?
Nu, biroul din Arad tocmai ce s-a închis.
În acel moment a început parcă o furtună în mintea și inima mea. La ceva trebuie să renunț, dar la ce?
- la partea personală pe care simțeam că o construiesc în Arad?
- la partea profesională pe care simțeam că mi-am dorit-o atât de mult?
Acela a fost un moment de pivotare, în care a trebuit să aleg între două versiuni ale vieții mele. Țin minte foarte clar momentul în care am sunat-o pe managera mea. Îmi tremura mâna pe telefon și vocea fiindcă simțeam presiune, vinovăție, rușine chiar. Era și frica de a dezamăgi, dar și frica de necunoscut.
Și totuși, dincolo de toate, era un sentiment foarte clar: dacă nu aleg pentru mine acum, o să ajung să trăiesc o viață care nu e a mea. Așa că am ales să rămân în Arad. Și, implicit, am ales să ies din zona de siguranță.
Momentul în care am decis să fac tranziția de la angajat la antreprenor
Decizia nu a fost un moment de curaj pur. A fost o combinație între claritate și haos.
Pe de o parte, știam foarte bine ce contează pentru mine: muncă cu sens (meaningful work), libertate, flexibilitate, autonomie în decizii. Și simțeam că antreprenoriatul este singurul cadru în care pot construi aceste lucruri în mod real, nu doar teoretic.
Pe de altă parte, tot sistemul meu de gândire era construit pe stabilitate. Salariu fix, predictibilitate, siguranță.
Când renunți la asta, nu pierzi doar un job. Pierzi un sistem care te ținea ancorat.
Și apare senzația aceea foarte intensă că îți fuge pământul de sub picioare.
A fost, efectiv, o luptă între două lumi:
- una cunoscută, sigură, dar limitativă
- una necunoscută, instabilă, dar plină de potențial
Nu am avut o certitudine că „va funcționa”. Am avut doar suficientă încredere cât să încerc.
Ce nu știam atunci despre antreprenoriat
Nu știam că începutul este, de fapt, cea mai confuză etapă. Aveam impresia că antreprenorii „știu ce fac”, că au o direcție clară și că doar o urmează.
Realitatea este că, la început, te întrebi constant: „La ce sunt eu bună? Ce pot să ofer? De unde încep?” Nu știam nici cât de mult va conta partea emoțională. Cât de des o să apară îndoiala, cât de des o să simt că nu sunt suficient de pregătită.
Și mai ales, nu știam că este normal. Că acea perioadă în care simți că nu ai claritate este mai degrabă parte din procesul de construcție și nicidecum un semn că nu este pentru tine.
Cum am făcut efectiv tranziția de la angajat la antreprenor #storyTime
Pentru mine, tranziția a fost ca un proces construit în paralel, nu o ruptură bruscă. Mi-a luat aproape 3 ani să simt că am o identitate clară de antreprenor. Și asta pentru că nu am mers pe o singură direcție din prima.
Am început cu ce aveam deja.
Prima direcție a fost o agenție de recrutare. Am luat competențele existente (eu în recrutare, Vlad, soțul meu, în vânzări și business development) și le-am transformat într-un serviciu. Fără să complicăm prea mult lucrurile la început:
- firmă să fim în regulă legal
- un serviciu clar să știm exact ce vom vinde
- site simplu să avem un spațiu online în care să citești despre noi și ce oferim
- telefoane în piața caldă și rece să găsim primii clienți
Primele luni nu s-au întâmplat mari miracole, dar părea că ceva, ceva începe să se miște.
În paralel, ca o a doua direcție, am explorat domeniul de educație online, cea care transformă și aduce rezultate și care mă atrăgea de mult timp. Am căutat contexte în care să mă dezvolt și pe partea asta și așa am ajuns să fiu recrutată ca primul om din echipa unui proiect mare, unde am învățat enorm.
A treia direcție a fost mentoratul în construire și scalare de business online educațional, prin produse, programe și servicii digitale. Interesant este că nu am „decis” neapărat să fac asta. A apărut ca rezultat al experienței acumulate fiindcă oamenii au început să mă întrebe, să ceară ghidare, să vadă valoare în ceea ce făceam deja.
Și, poate cel mai important, am testat mult. Am lansat programe, unele în zona de dezvoltare personală, altele în zona de învățare. Am avut inclusiv o lansare pe TikTok care a devenit virală și a validat că există interes real pentru ceea ce ofer. Nu toate au fost potrivite pe termen lung. Dar fiecare test mi-a oferit date reale despre mine și despre piață.
9 idei care m-au ajutat în antreprenoriat, care să-ți facă tranziția de la angajat la antreprenor mai ușoară
Dacă ar fi să comprim toată experiența mea în antreprenoriat (în care am făcut mai multe lucruri în paralel până mi-am găsit direcția, am experimentat, am testat, m-am șlefuit) în câteva idei esențiale, acestea ar fi:
1.Nu aștepta claritatea perfectă de la început
Claritatea vine din acțiune, nu din gândit excesiv. Dacă ești ca și mine, poate ai tendința uneori să faci overthinking, să întorci pe toate părțile lucrurile în căutarea celei mai bune soluții. Din experiența mea, îți spun că ea nu există. Și cu cât vei amâna mai mult să treci la acțiune, să testezi, cu atât vei rămâne mai blocat în gândire și planificare. E în regulă să încerci lucruri, uneori să te răzgândești.
Atât cât știi și ești acum, e suficient! Testează și rafinează pe parcurs lucrurile. Nu tot ce începi trebuie să devină „the thing”. Unele lucruri sunt doar pași intermediari.
2. Începe de la ce știi deja.
Nu trebuie să reinventezi totul. De multe ori, ai deja competențe valoroase. Doar că dacă pui focus pe ceea ce nu știi să faci, e foarte posibil să nu mai vezi ceea ce știi să faci. Era și o vorbă: Where focus goes, energy flows. Fix așa este.
Îți propun un exercițiu simplu pe care și eu l-am făcut:
Gândește-te acum repede: care sunt 5 lucruri la care te pricepi foarte bine? Scrie-le pe o hârtie. Cum le poți folosi, în ce domeniu.. ca să rezolvi o problemă a oamenilor?
Dacă nu știi care sunt aceste lucruri (ca și mine la acea vreme), întreabă-ți diferiți oameni din jur (diferite categorii: familie, prieteni, cunoștințe, colaboratori, colegi etc): La ce ți se pare că sunt eu cea mai bună/cel mai bun? Pentru ce ai veni la mine să te ajut? Vei descoperi lucruri surprinzătoare sau îți vei lua niște super confirmări.
De multe ori, oamenii din jur văd în noi mai bine și limpede lucrurile decât le vedem noi.
3. Lucrează la mindset (și ”heartset”) în paralel cu strategia.
Fără stabilitate interioară, orice strategie devine greu de susținut. Se spune că nu îți construiești un business, că de fapt business-ul te construiește pe tine. Chiar cred și eu asta după câțiva ani de antreprenoriat.
Vor fi multe momente (mai ales la început, dar nu numai) în care vei avea impresia că nu știi ce să faci și cum, în cine să ai încredere, că parcă nimic nu merge și totuși nu e pentru tine drumul acesta. Te vei simți de multe ori singur(ă) în tot rollercoaster-ul acesta.
Se mai spune că mintea se numește minte fiindcă te minte. De-asta e important să lucrezi cu ea, dar și cu inima ta.. ca să fie o aliniere între ele.
De fapt, acesta este procesul. Toți am trecut și trecem prin asta. Și mindsetul tău, reziliența pe care o vei dezvolta, cum vei trece prin frici (de judecată, de expunere), cum vei simți în inimă totul plus cum îți vei șlefui anumite abilități, va face diferența pe termen lung.
4. Acceptă că vei purta mai multe roluri.
Antreprenoriatul la început (și nu numai) înseamnă adaptabilitate, nu specializare strictă. Să știi să faci prăjituri nu îți asigură succesul dacă vrei să îți deschizi o cofetărie. Ai nevoie și de alte abilități pe lângă. Cel mai simplu mi se pare explicat acest subiect în cartea Mitul Antreprenorial de Michael E. Gerber pe care ți-o recomand cu toată inima.
Pe scurt, sunt următoarele pălării:
- tehnicianul/ expertul – adică cel care știe meseria (aici sunt cei mai mulți oameni, pentru asta se fac școli, formări și certificări)
- managerul – adică cel care organizează fluxurile, crează sisteme, proceduri
- antreprenorul – adică cel care vine cu viziunea și direcția
Nativ fiecare din noi suntem în una din aceste categorii. Iar când începi în antreprenoriat, deodată te trezești că trebuie să le stăpânești pe toate. Este nevoie de autoeducare multă sau să iei alături un om care să te ghideze pas cu pas.
5. Alege conștient mediul în care te dezvolți.
Oamenii din jurul tău îți influențează enorm parcursul. Vor fi mulți oameni care nu te vor înțelege și chiar te vor judeca și critica. Asta se întâmplă pentru că pur și simplu intri într-o altă lume diferită. De asta e posibil să te încerce un puternic sentiment de singurătate.
De-asta te incurajez din toată inima să te inconjori cu oameni care te împuternicesc, nu care te fac să te minimizezi. Socializează cu oameni care au trecut prin ce treci tu, mergi la evenimente dedicate, intră în lumea asta a antreprenoriatului și ascultă perspective și povești ale oamenilor care au reușit și care te pot inspira.
6. Construiește-ți și identitatea, nu doar business-ul.
Cine devii este la fel de important ca ce construiești. Energia ta este energia business-ului.
Nu mai ai șef, de aceea eu te întreb: vrei să muncești 8h pe zi? Aici e o super capcană în care pică majoritatea antreprenorilor: ajung să lucreze și 10-12 ore fără pauze pentru că își dau seama cât de multe lucruri sunt de făcut. Nu spun că nu e nevoie de muncă, ce zic de fapt este că e nevoie de un echilibru. Cum îți echilibrezi totul?
Antreprenoriatul e un maraton format din mai multe sprinturi, nu doar un sprint continuu. Consumă multă energie (fizică, mentală, emoțională) dintr-o ”lățime de bandă de creier finită”, cum spun de multe ori. Cum gestionezi asta? Prioritizează somnul și impune-ți limite. Stabilește pauze reale, zile în care nu deschizi laptopul. Niciodată nu vei termina treaba în antreprenoriat, mereu vor mai fi lucruri de făcut. Ține de tine să te autoorganizezi si autodisciplinezi.
Dacă ești ca mine, alegi antreprenoriatul pentru tine în primul rând, să îți pui darurile în lume, dar și să îți fie mai bine. Ce a funcționat la mine a fost să mă întreb: Cum vreau să fiu eu ca antreprenor? Presupunând că banii nu sunt o problemă și vin, cum vreau să arate ziua de munca? Dar viața mea?
Mi-am luat o agendă și am început să îmi conturez munca și viața. Și te încurajez și pe tine să faci asta fiindcă nimeni nu are cum să știe mai bine decât tine ce îți dorești. Și dacă nu faci asta, vei intra ca într-un vortex din care nu te va opri decât vreun burnout sau ceva de genul
Pune în calendar conștient niște limite. O jumătate de zi în care lucrezi LA TINE și LA BUSINESS, nu ÎN BUSINESS. Adică timp pentru tine, care îți aduce bucurie. Ți-ar plăcea să poți să te plimbi 30 minute în mijlocul zilei? Ce te oprește să te organizezi așa încât să poți face asta? Premiază-te! Fă să merite tot efortul pe care îl faci. De ce faci ceea ce faci? Ce e de fapt important și prioritar pentru tine?
Odată cu firma, cu antreprenoriatul, apare și o nouă versiune a ta, o nouă identitate. Deci trebuie (da, trebuie!) să știi cum vrei să fie. Altfel.. vei fi ca o frunză-n vânt.
7. Nu o iei de la zero, deși poate așa pare
Am observat că există o tendință de a uita parcă toată experiența și toate capacitățile, abilitățile acumulate de-a lungul timpului. Dacă ai făcut o perioadă ceva ca și angajat, ai acumulat o experiență. Acele abilități sunt acolo în interiorul tău, nu contează că acum le folosești într-un alt format, într-un alt context.
Asta mă duce cu gândul la perioada în care ofeream consultanță pe CV-uri, pe vremea HR-ului. Când îți pregătești un CV pentru un job nou, faci ca un rezumat la toată experiența de până atunci. Și e important din fiecare experiență ce ai învățat, ce rezultate ai avut. Acele abilități învățate într-un anumit loc de muncă nu se șterg cu buretele atunci când schimbi job-ul.
La fel și aici. Toate competențele și abilitățile tale, experiența ta.. nu dispare când intri în antreprenoriat. Doar le pui într-un alt format și context, dar ele sunt acolo. Nu te minimiza, te rog!
8. Viziunea și motivația pe termen mediu și lung
Antreprenoriatul e pliiiin de provocari. Multe din ele la care nici nu te gândești. Cert este că vor apărea. Întrebarea este: Cum te asiguri că rămâi pe drum când apar provocări? Ce te mișcă? Ce te ține în joc? Ce te face să te dai jos din pat dimineața? Ce te face să continui chiar și atunci când îți vine să nu o mai faci?
Simon Sinek spune într-un discurs celebru, dar și într-o carte a lui ”Start with WHY”. A declanșat o adevărată mișcare prin care îi încurajează pe oameni să descopere un sens mai profund în munca lor.
Un exercițiu practic: scrie pe un bilețel care este motivația ta și reancorează-te constant în ea. Pune-o undeva la vedere, în raza ta vizuală zilnică fiindcă ea te va ține împămânat(ă) când ”va bate vântul mai tare”.
9. Nu le poti face super bine pe toate, deodată
To do list-ul în antreprenoriat cred că nu se termină niciodată. Mereu apar altele și altele. De aceea, prioritizarea este extraordinar de importantă. Te încurajez să începi prin a face o listă cu lucrurile de făcut și să le grupezi pe pălării. Ai grijă să nu confunzi un task cu un proiect întreg. Și apoi ordonează-le în ordinea priorităților, importanței și ia-le rând pe rând.
La nivel macro, în antreprenoriatul online sunt 4 piloni (Modelul 4P după Philip Kotler):
- Produs (dezvoltarea de produse, programe și servicii) – CE VINZI
- Promovarea – CUI VINZI
- Preț (vânzarea) – CUM VINZI
- Plasare (livrare)
Spre exemplu, eu când am început m-am ocupat în primul rând de pilonul 1 ca să știu apoi despre ce să vorbesc în pilonul 2. Și desigur că în paralel am setat și pilonul 3, iar apoi a urmat pilonul 4. Apoi totul e ciclic, repeți și rafinezi totul.
Mai exact, după ce mi-am creat produsul, am avut ca focus să încep să creez conținut organic prin care să vorbesc despre mine și produsele, serviciile mele. Inițial a trebuit să îmi antrenez mușchiul scrisului prin conținut scurt. Și asta am făcut, asumat că nu voi fi prezentă de la început pe toate platformele și în toate formatele. Odată ce mi-am creat disciplina și consecvența pe asta, am avut spațiu mental să expandez ceea ce fac, am lansat newsletter (adică un format mai lung de conținut). Apoi am livrat ce am vândut, am co-creat cu clienții un nou produs despre care am început să comunic, apoi l-am vândut și livrat. Și tot așa.
Dacă aș fi vrut să fac de la început totul, cu siguranță m-aș fi simțit prea copleșită și aș fi ajuns să renunt. Michelle Obama spune că nu le poți face pe toate deodată și foarte bine. Deci ce e cu adevărat prioritar? Apelează la ajutor extern dacă nu reușești să îți răspunzi singur(ă). E chiar ok să ceri și să accepți ajutorul – asta ar fi cred că o idee bonus, ideea 10.
Ce aș face diferit dacă aș lua-o de la capăt
Aș avea mai multă încredere în mine încă de la început. În sensul acesta îți mai recomand o super carte – Worthy de Jamie Kern Lima.
Aș acționa mai rapid pe lucrurile pe care deja le știam, fără să aștept validare externă sau „momentul perfect”.
Pentru că, în realitate, progresul vine din a fi suficient de curajos încât să începi, nu vine din a fi 100% pregătit.
Concluzie
Tranziția de la angajat la antreprenor nu este doar o schimbare profesională, din perspectiva mea. Este o reconstrucție personală.
Crezi că pornești să construiești un business, dar, de fapt, business-ul te construiește pe tine. Îți scoate la suprafață limitele, dar și potențialul. Îți arată unde ai de crescut și te forțează să o faci.
Dacă ești în punctul în care te gândești la această tranziție, vreau să știi ceva:
Nu trebuie să ai toate răspunsurile. Ai nevoie doar de suficientă încredere și suficient curaj cât să faci primul pas.